Nimic nu se compara cu un Craciun petrecut alaturi de bunici. Chiar daca locuiesc impreuna cu ei la oras, intotdeauna atmosfera sarbatorilor a fost una speciala pentru mine. Mirosul cozonacului pregatit de mainile harnice ale bunicii in vechea copaie de lemn, sirurile de covrigei, Eugeniile si portocalele aranjate frumos in cos, in asteptarea uratorilor, sau bradul de Craciun, obligatoriu natural, toate acestea pentru unul din cele mai frumoase si speciale momente ale anului. Cand eram copil tin minte ca in noaptea de Craciun adormeam foarte greu in asteptarea lui Mos Craciun, iar dimineata, foarte devreme chiar (n.r. in jurul orei 6) eram primul care se trezea sa vada cadourile. Si desi era intuneric in casa si nu vedeam mare lucru, curiozitatea biruia intodeauna. Povestea despre Mos Craciun a tinut la mine destul de mult, pana in jur de 10 ani, si tin minte ca in fiecare an imi propuneam sa dorm in sufragerie, unde avem pomul de Craciun doar pentru a-l putea vedea, dar de fiecare data adormeam.
Intr-un an am primit o chitara de jucarie, era in vremea de dupa revolutie, si tin minte ca il imitam pe Hrusca cantand colinde, invatasem vreo 2, nu imi mai amintesc acum exact care.
Pe urma traditiile de iarna: colindul, am fost vreo 3-4 ani la rand alaturi de niste vecini de bloc de varste similare, traditie care acum tinde sa fie data uitarii. Pe atunci in cateva ore umpleam doua plase mari de covrigi, portocale, nuci, mere, chiar si bani,.
Siiiii, in incheiere ceva amintiri si despre Craciunurile petrecute la tara, la bunicii din partea tatalui vitreg: sanius (amenajam un miniderdelus chiar in curte, turnand apa, de ingheta asa de rau ca nu se mai putea trece), taiatul porcului si pregatirea preparatelor traditionale, plugusorul. Cam prin 1997, impreuna cu fratele meu, mai multi veri si un unchi de la Bucuresti ne-am hotarat sa mergem cu plugusorul. Bine ca nu il stiam toti foarte bine, si a durat cam o zi pana l-am invatat si am pus la punct si o asa zisa coregrafie. Si am umblat atunci prin tot satul, vreo 6 ore, de inghetasem de nu mai stiam de noi. Efort rasplatit cu vreo 20000 de fiecare, destui bani pt vremea aceea
Si or mai fi.
Uneori imi este dor de aceste clipe, unice, si incerc sa le retraiesc, dar odata cu cresterea in varsta totul se schimba, parca este un alt Craciun. Si parca nici iernile de odinioara nu mai sunt, cu zapezi uriase si magia fulgilor de nea chiar de Craciun.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea…
Un Craciun fericit tuturor, cu multa caldura sufleteasca, alaturi de cei dragi! Merry Christmas!
Autor: Dieter (Membru Forum Romantic FM)
