Sarbatorile de Craciun (si nu numai) isi pierd, pe zi ce trece, farmecul de altadata. Parca nici natura nu mai tine cu noi. In vremea copilariei mele, decorul de basm al iernii sporea magia si frumusetea acestui eveniment mult dorit de copii. Cand eram foarte mica, credeam in Mos Craciun. In seara de Ajun, mama si tata asteptau sa adorm si de-abia atunci impodobeau bradul, pe care il cumparau chiar in ziua aceea (sa miroasa a proaspat!), insa il ascundeau de privirile mele. Am aflat mai tarziu unde… In podul casei. La miezul noptii, mama ma trezea sa-mi spuna ca tocmai a plecat Mosu’… In clipa in care deschideam ochii, vedeam minunea: bradul de Craciun luminat de zeci de… lumanari (ori nu se gaseau instalatii cu beculete, ori erau prea scumpe… am uitat s-o intreb pe mama despre acest amanunt). Ma suparam foarte rau ca nu am fost trezita in momentul venirii lui Mos Craciun, pe care vroiam sa-l cunosc si sa-i multumesc pentru cadouri. Eram curioasa cum de stia el ce-mi dorisem…
Stiu ca va asteptati sa va spun ceva vesel. Povestea care urmeaza s-a petrecut in 2004, chiar de Craciun, si este trista… De fapt, e un paradox: acel Craciun a fost foarte vesel, dar amintirea lui imi sfasie inima…
Dani, fratele meu, cu doua zile inainte de sarbatori, venise in vacanta (avea un contract de munca in strainatate). Ziua de Ajun, stie oricine, este cea mai agitata. La bucatarie, mama facea ultimele pregatiri. Nu este nevoie sa va spun ce arome ne gadilau narile… In niciun caz, nu mirosea a urzici fierte!!! Am pandit cand a scos mama cozonacii din cuptor si, ca in copilarie, am navalit peste ea, ca sa gustam din divina “creatie” aburinda. Am gustat… un cozonac intreg! In timp ce de la o boxa se auzeau, in surdina, colinde, eu si fratele meu am instalat, la streasina, beculetele. Casa noastra era cea mai luminata de pe strada, iar Dani era foarte incantat. Spre seara, ne-am adunat in jurul mesei, la o maslina, o sarma, o friptura, un pahar cu vin. Am depanat amintiri, am facut planuri de viitor. Alex, baietelul lui Dani (nepotul meu), a plecat tiptil de la masa, nerabdator sa desfaca darurile de sub brad. In timpul zilei ninsese usor, iar seara era geroasa. In curte au intrat cativa colindatori si am iesit repede sa-l potolesc pe Rex, care se agita, gata sa rupa lantul, fiind foarte suparat ca a fost deranjat in timp ce se ospata. Ma aplecasem spre botul lui, luandu-l usor de urechi, in timp ce Dani s-a apropiat si, in gluma, l-a strans de coada, una din zonele foarte sensibile ale cainilor. Rex s-a intors, brusc, si, imediat, am simtit o caldura in ochiul stang, iar in secunda urmatoarea nu am mai vazut nimic. Din acea miscare necontrolata, Rex imi sparsese arcada cu unul din coltii lui puternici, sangele invadandu-mi fata. Mama a oprit sangerarea si m-a pansat. Aratam ca un pirat, dar cu banderola alba. La putin timp, am plecat sa colidam vecinii. De fapt, un pretext sa prelungim sarbatoarea Craciunului, la o cana cu vin fiert. Dupa sarbatori, Dani a parasit tara, urmand sa revina in august, in vacanta de vara. A venit cu doua saptamani mai devreme, dar nu fiindca asa a vrut el, ci fiindca asta a fost dorinta lui Dumnezeu. In iulie, cu o zi inaintea zilei de nastere a lui Alex, inima lui Dani a incetat sa mai bata. Nu implinise 32 de ani… Acel august al anului 2005 a fost un cosmar pe care nu-l doresc nimanui. Apoi, in octombrie, Daria, vlastarul care a inmugurit chiar in preajma sarbatorii de Craciun, a venit pe lume fara sa-si cunoasca tatal.
De cate ori sunt intrebata ce am patit la arcada, oftez si mi se umplu ochii de lacrimi. Rana s-a vindecat, cicatricea a ramas. Insa rana din inima mea si a celor care l-au iubit pe Dani nu s-a vindecat si plange cu lacrimi de sange cand se apropie Craciunul…
Autor: Marina31 (Membru Forum Romantic FM)
